Am un sentiment ciudat de cateva zile - ca ma indepartez de persoane pe care le-am crezut apropriate desi aparent nu s-a schimbat nimic in relatia noastra, tu esti cel ciudat pentru ca poti crede asa ceva. E doar ce este, nu exista nimic in spatele comportamentului meu. ar nu, tu simti... E pur si simplu sentimentul ala ca pierzi contactul, ca pierzi totul printre degete - nu vrei, dar nu poti sa faci nimic. Totul incepe cu o chestie banala care aparent nu are nicio consecinta, dar se transforma brusc intr-un drob de sare care sufoca prietenia, te sufoca pe tine si te face sa renunti. Dar nu renunti, incerci sa lupti, sa lucrezi, sa reincerci. Dar deja ruptura s-a produs, e iremediabila. Nu exista Picatura pentru relatii, o data aparuta fisura crearea abisului e aproape inevitabila.

Sper din tot sufletul sa ma insel, ar fi a doua oara cand m-as arunca in abis fara coarda de siguranta. Inca sunt naiva, cred ca toti oamenii sunt ceea ce sunt, dar vad ca in fiecare zi descopar alte si alte fete ale unui om. Stiu ca fiecare om isi asuma cate un rol in diferite situatii si sunt constienta ca in fata mea fiecare persoana isi joaca rolul destinat mie, cu o masca aleasa special pentru mine in urma unui casting sufletesc. Dar va rog din tot sufletul, nu schimbati mastile, macar aveti bunul simt sa o folositi pe aceeasi mereu... nu sunt atat de puternica incat sa suport atatea si atatea schimbari de masti.