M-am obisnuit singura. Cu toate ca mereu sunt inconjurata de oameni, m-am obisnuit sa fiu singura. Sa imi rezolv singura problemele, sa ma bucur singura, sa fac cum si cand cred eu ceva. Sunt egoista si incapatanata cand e vorba de mine. Imi dau seama de asta, dar nu pot sa o schimb. Sau poate ca nici nu vreau. E firea mea sau poate un mecanism de autoaparare.
Desi sunt o persoana foarte deschisa, imi place sa fiu in preajma oamenilor, in jurul meu e o usa inchisa. Vorbesc mult, dar foarte rar despre mine, cea adevarata, cea din interior. Mi-e greu. Intr-un fel, mi-e frica. Frica sa nu dezamagesc. Frica sa nu fiu inteleasa gresit. Frica sa nu fiu ranita.
E un citat din Dune care suna cam asa: "I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain. "
Stiu ca totul trebuie sa vina din interior. Dar, totusi... Eu chiar cred ca cineva ma poate ajuta. Ramane sa vedem daca acest lucru este adevarat si cand se va intampla.
marți, 16 septembrie 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămâne singur şi aceasta înseamnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt.
Ei bine... Simteam lipsa posturilor tale..poate ca de fiecare data ma identificam cu ele. De data asta cand l-am citit chiar am simtit ca asa mi se intampla si mie! Ai grija de tine! :* Ale
:">
Am in drafts vreo 3 posturi, dar nu am timp sa le termin, sper ca pana la sfarsitul luni sa public vreo 2 macar.
Iti multumesc pt aprecieri;)
Trimiteţi un comentariu