Alive and clicking

N-am mai reusit de mult sa stau si sa ma adun sa scriu un post pe acest blog. Cert e ca luna iulie a trecut ca o furtuna dar in loc sa semene o mai mare furtuna in sufletul meu a reusit sa aseze lucrurile cat de cat. A fost o luna in care unele zile nu am reusit nici sa stau jos sa ma gandesc la ce trebuie sa fac maine. A fost perioada cu admiterea la facultatea mea(aka Facultatea de Limbi si Literaturi Straine), cu mutatul again (dintr-un camin in altul), necesitatea obisnuirii cu un program de munca, oportunitatea de a scrie pentru blogul Ferrari, ziua mea si un cadou frumos... Iar azi e ziua mea de salariu\:D/
Admiterea - am fost cam in fiecare zi la admitere si eu stateam jos sa le dau indicatii "viitorilor studenti" ai facultatii noastre. A fost cam frustrant sa vad ca aproximativ 60% nu stiau nici la ce dau examen... stateam, ma uitam la ei si ma gandeam ca totusi eu m-am pregatit aproape un an de zile sa intru aici si ei nu stiau nici la ce dadeau examen :-< Am fost si la supraveghere si acolo a fost si mai dureros sa vad ca dintr-un amfiteatru maxim 10 au stiut sa puna un verb la present perfect corect. Nu sunt eu o fana totala a facultatii mele, dar chiar cred ca este cea mai buna din tara si as vrea sa vina studenti cat mai buni in fiecare an pentru ca unii profesori sunt chiar geniali dar le trebuie si material bun.
Mutatul - m-am mutat de la Chuckie boy and his bride cu o prietena de la facultate. Yuppie! Foarte tare, nici nu se compara - nici cu perioada in care am stat singura si nici cu perioada in care am stat cu Chuckie:D Tip: sunt foarte bune negresele incalzite la cuptorul cu microunde la ora 2 noaptea in timp ce povestiti copilarii demente.
Work - ce sa zic, devine frustrant deja ca trebuie sa devin un robotel care spune o poezie - deja dupa 5 ore nu mai realizezi ce spui. Noroc ca eu dau numai peste clienti mai "interesanti" cu care nu ai cum sa te plictisesti! Colegii sunt super, incep sa ma obisnuiesc cu ei si devine din ce in ce mai bine - adevarul e ca suntem si toti tineri acolo si deci ar fi greu sa fie o atmosfera stiff. Mi-am facut prieteni acolo si sper sa pastram legatura.
Blogul Ferrari - foarte tare! Imi place la nebunie sa scriu pentru ei. In afara zilelor in care chiar n-am despre ce sa scriu si astfel devine destul de frustrant. Dar macar e ceva ce imi place si poate e adevarat ca inainte nu urmaream stirile despre Ferrari cu o asemenea regularitate dar e bine ca nu e ceva total necunoscut pentru mine.
Ziua mea - am implinit 20 de ani! Din cu cine imi petrec eu ziua a devenit cu cine nu imi petrec eu ziua:)) Am inceput-o la 00:00 cu Elena si Bogdan, am continuat-o si cu Raluca, apoi cu oamenii de la work, cu Anca, cu Gabi si Mihai, pe urma cu fratii mei care m-au dus acasa unde ma asteptau prietenii mei din Slobozia si ai mei si am terminat-o tot cu Bogdan - pe mess;)) Poate asta a fost cel mai frumos cadou pe care puteam sa mi-l doresc - sa vad si sa vorbesc cu toata lumea pe care o iubesc si care stiu ca ma iubeste. Asa ca thx guys for making my birthday special!

I-day

The I-day has begun

Movie night

Am avut aseara o movie night cum n-am mai avut demult... asa ca a stat fata mea si a vazut filme

1. It's a boy girl thing . Cam stereotipic dar merge:-j
2. Just friends - again stereotipic.

Doua asa si asa si doua bune acum. Cel putin mie mi-au placut:D

1. GREEN STREET HOOLIGANS. Foarte tare filmul, mi-a placut. Vazusem deja o gramada de documentare pe tema asta deci stiam la ce sa ma astept dar chiar mi-a placut. Elijah Wood clar nu era facut pentru rolul asta, poate ca filmul ar fi fost si mai bun daca era alt actor, dar Charlie Hunnman e genial (mersul ala face tot filmul). Sunt 2 scene geniale - scena in care ei sunt prezentati la locurile lor de munca si batalia finala.

http://www.youtube.com/watch?v=WnL9KdRNWcM

2. MY BLUEBERRY NIGHTS. :-< Inca un film romantic cu Jude. Scena cu Norah Jones cand pleaca si zice ca : It was hard to say goodbye... so I didn't... I just left, e asa frumoasa 8->

The Jane Austen Book Club - Karen Joy Fowler

It was especially hard to be honest about her own behaviour, and she began to feel, long before she could put it into words, that there was something manufactured about her, not just in the diaries, but in the real world. (Whatever the hell that was.) The years receded behind her like a map with no landmarks, a handful of air, another of water. Of all the things she had to make up, the hardest was herself.

In fact Prudie wasn't pretty. She just pretended to be.

It seems to me that you can marry someone you're lucky to get or you can marry someone who's lucky to get you. I used to think the first was best. Now I don't know. Wouldn't it be better to spend your life with someone who thinks he's lucky to be there?

Prudie loved France; she'd made a life out of loving France. She'd never been, but she could imagine it perfectly. Of course, she didn't want to actually go. What if the trip was a disappointment. What if, once there, she didn't like it at all? Then what? It seemed to her that her husband, the love of her life, should have understood her well enough to know this.

When she looked at the pictures - her pleated dress, the flowers, Dean's politely drunken friends - she hardly remembered being there. It was a very nice wedding, people said afterwards, and the minute they said it, Prudie realizadshe hadn't wanted a very nice wedding. She'd wanted something memorable. They should have eloped and never told anyone.

But just occasionally she felt more lucky in her marriage than contended with it. She could imagine something better. She knew who to blame for this, and it wasn't Dean.

I don't wanna be Prudie anymore.

Independence war (2003-2008*)

Bec! In sfarsit am terminat cu mutatul (OK, almost) si am reusit sa dau de net! Yuppie! Deci, chiar am avut parte de schimbari majore in viata mea in ultimele zile si trebuie sa reflectam asupra lor.
To begin with, I got a job\:D/ Am fost eu cam neinspirata alegand un call-center, si pe domeniul bancar, pentru ca ma cam plictiseste sa zic acelasi lucru over and over again, macar e dragut ca trebuie sa lucrez cu oamenii si macar asta imi place. Dar ma rog, job checked, salariu checked, pot sa plec dupa 3 luni checked, deci e perfect. Pentru prima oara (dintr-un lung sir de ani) nu mai depind financiar de cineva. Adica am eu banutii mei din care sa ma intretin pe mine, pe persoana fizica bineinteles. Cum s-ar zice pe la Americutza, am luat decizia sa devin legally emancipated. Am luat decizia sa nu ma mai intorc acasa ci sa ma angajaz pentru ca am vrut sa devin mai independenta. Odata cu aceasta independenta financiara vine si independenta luarii deciziilor. Si aici am vrut sa ajung eu. Sa pot sa iau si eu decizii pentru mine din toate punctele de vedere iar cei din jurul meu sa fie oameni la care apelez pentru sfaturi. Bineinteles fiecare cu gradul lui de reliability. Nu sunt chiar atat de naiva sa cred ca gata pot sa devin independenta in 5 secunde. Asta nu o sa se intample nici acum si chiar nici peste 20 de ani. De fapt nu o sa se intample niciodata, avand in vedere ca omul este un animal social. Direct sau indirect, voluntar sau involuntar, constient sau inconstient, orice si oricine ne influenteaza deciziile intr-o anumita masura. Dar, aceasta influenta depinde de mine si de cum o rumega Ghita si nu de oricine altcineva care imi impune intr-un fel sau altul sa accept decizia altcuiva.
Anyway, mi-e un picut greu, mai ales acum la inceput pentru ca sentimentul de mandrie ca am luat aceasta decizie and I'm sticking to it, alterneaza cu cel de anxietate la gandul ca gata acum chiar trebuie sa ma descurc singurica. 'Cause I don't look back, s-ar preface Ghita in piatra nu trecutul meu. Stiu ca nu e exact asa, ca ce fac acum se numeste mers pe sarma with the safety-net on dar as vrea sa nu folosesc plasa si sa merg pana la capat.

*prima data vroiam sa scriu hopefully, dar de fapt as vrea sa fie hopefully neverending si sa am dorinta asta mereu.

brb - ma mut:D